Apicultura este o afacere viabila in Romania, favorizata de o clima blanda si de o natura darnica, cu plante melifere variate, suprafete mari cultivate cu pomi fructiferi si floarea soarelui si paduri intinse de tei si salcami. Produsele de baza obtinute de la albine, precum miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de albine, propolis si altele, precum si produse obtinute din combinatii si prezentate sub forma de creme si lotiuni sunt tot mai solicitate pe piata nationala si la export. Conform unor date statistice, in acest domeniu, Romania reprezinta aproximativ 2% din totalul mondial de 9-10% din productia Europei.
Un kilogram de miere echivaleaza cu trei litri de lapte, 50 de oua, 12 kilograme de carne, sau 30 de banane, in ceea ce priveste efectele terapeutice si energovitalizante. Astfe, este justificata orientarea tot mai mare a cumparatorilor spre produse apicole. Acest motiv, precum si faptul ca apicultura este capabila sa asigure o indeletnicire permanenta sau o a doua ocupatie, au determinat dezvoltarea cresterii albinelor.
Calitatea mierii si a produselor apicole este in permanenta monitorizata prin examene efectuate la laboratoarele acreditate pentru verificarea parametrilor privind umiditatea, aciditatea, zaharoza, zaharul invertit, glucoza, lactoza, substante insolubike. Aceste analize pot identifica si eventualele falsificari ale mierii.
Activitatea cu albinele presupune respectarea unor norme tehnologice si de protectie sanitara. Acestea sunt extrem de stricte si au rolul de a ajuta la evitarea unor accidente sau modificari in starea de sanatate a albinelor si a stupinei.
Ca si orice alte organisme vii, si albinele se pot imbolnavi. Bolile, prin mortalitatea pe care o determina, reduc numarul albinelor. Astfel, familiile de albine se depopuleaza, devin neproductive, iar pagubele materiale si financiare in astfel de cazuri sunt insemnate.
Bolile la albine
Exista trei categorii de boli la albine: contagioase, necontagioase si intoxicatii.
Bolile contagioase pot fi:
- Virotice: puietul in sac, boala neagra;
- Bacteriene: loca americana, europeana, septicemia, paratifoza;
- Micotice: ascosferoza, asperigloza, melanoza;
- Parazitare: nosemoza, varooza, amibioza, acarioza, brauloza, senotainioza, triunghiulinoza.
Bolile necontagioase includ:
- Puietul racit;
- Boala de mai;
- Diareea albinelor;
- Anomaliile matcilor.
Intoxicatiile albinelor pot fi cauzate de: polen, nectar, miere de mana, medicamente, pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.
Daunatorii albinelor sunt: gaselnita, fluturele Cap de mort, lupul albinelor, viespile, furnicile, ciocanitorile, prigoriile si soarecii.
Masuri de prevenire a bolilor la albine
Pe langa actiunile specifice pentru fiecare boala, in cadrul masurilor de prevenire a bolilor la albine, se pune accent pe aplicarea masurilor de profilaxie generala. Dintre acestea, se recomanda ca in perioada de iernat sa fie luate urmatoarele masuri:
- Alegerea vatrei de iernare se face tinand cont de cateva aspecte:
- Sa poata fi protejata de vanturile reci;
- Sa asigure linistea de care albinele au nevoie;
- Sa poate fi curatata usor de zapada si apa ramasa in urma dezghetului sa se scurga usor;
- Sa fie protejata de soareci prin instalarea de gratare la urdinis.
- Supravegherea modului de iernare si a starii familiilor de albine, prin controale auditive, fara a fi necesara deschiderea stupului.
- Daca zumzetul este moderat si uniform, inseamna ca familia de albine este in stare buna si iernarea decurge normal.
- Daca bazaitul este puternic, inseamna ca familia de albine este in suferinta.
- Daca sumzetul este slab si insotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, inseamna ca familia de albine este infometata.
- Daca zumzetul este foarte slab sau este aproape imperceptibil, trebuie sa se intervina, insa fara abuz. Interventia in acest caz se realizeaza prin lovirea cu mana a peretelui din fata al stupului. Daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, dar care inceteaza imediat, inseamna ca familia ierneaza in conditii bune.
- Indepartarea, fara zgomot, a zapezii neafanate si a ghetii de pe scandurelele de zbor ale stupilor si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte.
- Asigurarea si supravegherea zborurilor de curatire ale albinelor. In sezonul nefavorabil, albinele pot acumula in intestinul gros o cantitate semnificativa de excremente, iar acestea pot declansa diareea pe al carei fond pot aparea boli grave, precum nosemoza. Excrementele se elimina prin zboruri de curatire in zilele cu temperaturi de +12 grade Celsius.
Alte masuri
- Aprecierea modului de iernare a albinelor se face cu ajutorul aspectului diverselor resturi scoase de pe fundul stupului si dupa cantitatea de albine moarte gasite pe jos, in fata urdinisului, dupa cum urmeaza:
- O mortalitate crescuta a albinelor este un semnal de alarma, care atentioneaza faptul ca familia a iernat cu prea multe albine varstnice.
- Uzura organismului albinelor cauzata de diverse boli.
- Prezenta albinelor umede, mucegaite demonstreaza ca este prea multa umiditate in stup.
- Apicultorul este obligat sa fie prezent in stupina, pentru a urmari modul de desfasurare a zborului, a identifica familiile ce prezinta stari anormale si a solutiona situatiile constatate.
- Este necesara colaborarea permanenta cu serviciile sanitare veterinare si cu Asociatia Crescatorilor de Albine din zona.
Guvernul Roman sprijina financiar apicultura, prin Programul National Apicol, prin alocarea unor sume substantiale din fonduri europene si din bugetul national. Aceste sume sunt destinate pentru sprijinirea activitatilor de profilaxie si combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achizitionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol si pentru achizitionarea stupilor si inventarierea masivelor melifere de pe intreg teritoriul Romaniei.