Primăvara e anotimpul în care ferma pare că respiră, animalele ies la pășune, iarba crește, iar soarele își revendică drepturile.

Totul arată bine. Și tocmai de aceea este anotimpul în care mulți fermieri scapă din vedere un lucru: corpul animalelor, ieșit dintr-o iarnă lungă de furaje conservate, intră într-o perioadă de stres metabolic serios, cu nevoi nutriționale care se schimbă rapid și cu riscuri care nu se anunță întotdeauna înainte să lovească. Suplimentele nutritive de primăvară nu sunt un moft. Sunt răspunsul la ceea ce se întâmplă în organismul animalelor în această perioadă de tranziție. Iarna, animalele trăiesc din rezervele acumulate și din furajele stocate. Fânul, silozul, concentratele sunt toate surse bune de energie și proteine, dar nu excelente la capitolul vitamine și minerale. Vitamina E, de pildă, se degradează rapid în furajele depozitate. Click aici pentru suplimentele nutritive disponibile pe SuperFarmLand.com, fiind un punct de plecare practic pentru ce are ferma ta nevoie în această perioadă.

Un studiu arată că furajele conservate pot pierde până la 50% din conținutul de vitamina E pe parcursul stocării, ceea ce înseamnă că animalele ajung la ieșirea din iarnă cu rezerve antioxidante scăzute, exact când urmează să fie supuse celui mai mare efort fizic din an. Tranziția de la furajele de iarnă la iarba proaspătă de primăvară nu e lipsită de riscuri. Iarba tânără, cu creștere rapidă, are o compoziție chimică diferită, fiind bogată în potasiu și azot, dar adesea săracă în magneziu și sodiu. Asta creează dezechilibre metabolice care pot evolua rapid și, în cazuri severe, pot fi fatale. Unul dintre cele mai periculoase sindromuri de primăvară la rumegătoare este tetania de pășune sau hipomagneziemie. Este o boală metabolică legată de deficiența de magneziu, care poate afecta bovinele, ovinele și caprinele, de obicei după ce pășunează iarbă cu creștere rapidă, mai ales la începutul primăverii. Aceste pășuni, deși bogate în energie și proteine, au adesea niveluri scăzute de magneziu și cantități excesive de potasiu, care pot interfera cu absorbția magneziului. Cu alte cuvinte, o vacă ce pășunează pe o pajiște aparent verde și sănătoasă poate fi, în realitate, în pragul unui deficit mineral sever.

Ceea ce face tetania de pășune cu adevărat periculoasă e viteza. Simptomele includ nervo­zitate, lipsă de coordonare musculară, mers împleticit și paralizie. Moartea survine, de obicei, în două până la șase ore dacă animalele afectate nu sunt tratate. Fereastra de intervenție e extrem de mică, iar prevenția prin suplimentare cu magneziu înainte de ieșirea la pășune este singura strategie cu adevărat eficientă. Sunt vulnerabile în special vacile lactante în vârstă, la care nevoile de magneziu cresc, iar mobilizarea rezervelor din oase devine mai dificilă. Ovinele care alăptează sunt și ele expuse, mai ales în primele săptămâni după fătare.

Un alt risc de primăvară, nu la fel ca tetania, este boala mușchilor albi (White Muscle Disease), cauzată de deficiența de vitamina E și/sau seleniu. Miodegenerarea nutrițională este o boală acută, degenerativă a mușchilor cardiaci și scheletici, cauzată de deficiența alimentară de seleniu sau vitamina E la tineret, mai ales la viței, miei și iezi cu creștere rapidă. Femelele  care au consumat diete deficitare în seleniu pe parcursul gestației sunt principalul factor de risc. Boala nu afectează doar rumegătoarele. La porcine, cel mai evident efect al deficienței de vitamina E și seleniu este moartea subită, în special la porcii tineri cu creștere rapidă după înțărcare, deși poate apărea și la purceluși încă în perioada de alăptare.

Suplimentarea corectă de primăvară înseamnă magneziu pentru rumegătoare înainte de ieșirea la pășune, vitamina E și seleniu pentru femelele gestante și animalele tinere cu creștere rapidă, calciu și vitamina D3 pentru păsările ouătoare, zinc și cupru pentru susținerea imunității și fertilității la toate speciile.