Creșterea caprelor are o tradiție îndelungată în România.  De la zonele montane reci până la câmpiile fertile, caprele românești s-au dovedit rezistente, productive și ușor de întreținut, devenind o resursă importantă pentru micii fermieri și exploatațiile familiale. În cele ce urmează vorbim despre Carpatina, Albă de Banat și Bocarp, rase de capre românești cărora le vom evidenția originea, particularitățile și avantajele.  

Capra Carpatină: rasă locală bine adaptată zonelor de deal și munte

Rasa de capre Carpatina reprezintă în jur de 80% din efectivul total de caprine din țară. Este cea mai veche și mai răspândită rasă autohtonă și își are originile în zona Munților Carpați. Aceasta rasă de capre românești a supraviețuit și s-a dezvoltat datorită rezistenței deosebite la factorii de mediu și a cerințelor reduse pe care le presupune pentru întreținere. Are talie medie, corp alungit și o constituție relativ zveltă. Femelele cântăresc în medie 40-50 kg, iar țapii 55-60 kg, având scheletul și musculatura bine adaptate terenului dificil. Blana lor este lungă și deasă, cu varietate mare de culori: de la gri în diferite nuanțe la roșcat, alb sau bălțat (pestriț). 

Rasa Carpatina este perfect adaptată climei variate din România. Nu este pretențioasă la hrană, simțindu-se bine atât pe pășunile colinare și versanții montani, cât și în sistem gospodăresc, având nevoie de cantități de furaje modeste și condiții de adăpost minimale. Datorită constituiției robuste și a blănii dense cu substrat de puf, rezistă bine la temperaturi scăzute și poate să străbată distanțe mari pe terenuri accidentate în căutarea hranei. Temperamentul acestei rase este blând și prietenos, iar instinctul matern este pronunțat.

Productivitatea rasei Carpatine este considerată moderată, dar bună în condiții extensive. În practică este crescută mai ales pentru lapte și reproducere, carnea fiind un produs secundar (ieduții fiind adesea valorificați pentru carne). Producția medie de lapte la o femelă este de aproximativ 240-280 litri pe lactație (7-9 luni), în condițiile furajării tradiționale. Conținutul de grăsime al laptelui este relativ ridicat, între 4,5 și 5%, fiind folosit pentru brânzeturi tradiționale. 

Caprele Carpatine au o prolificitate bună și sunt precoce în ceea ce privește reproducerea. Femelele ating maturitatea sexuală devreme (la circa 9-12 luni se pot monta) și au o prolificitate medie de 130-150% (aproximativ 1,3–1,5 iezi per fătare în medie) Nu este neobișnuit ca unele capre să fete doi ieduți. Această rasă de capre românești poate fi productivă mulți ani la rând, având o longevitate de 10-15 ani în condiții bune, unele Carpatine atingând și 18 ani.

Per total, Carpatina este o rasă rentabilă și apreciată de crescători datorită costurilor scăzute de întreținere și a capacității de a oferi producții mulțumitoare în condiții suboptimale. Această combinație de rezistență biologică și economică explică popularitatea sa constantă în rândul fermierilor români.

Capra Albă de Banat: campioană autohtonă a laptelui

Albă de Banat este o altă rasă de caprine originară din România, recunoscută oficial. Așa cum sugerează numele, această rasă de capre românești care reprezintă aproximativ 20% din efectivul național de capre din țară a fost formată în zona Banatului. 

Caprele din această rasă au capul mic, fin sculptat, adesea cu barbișon (o barbă scurtă, albă). Urechile sunt semi-coborâte, de lungime medie. Aproximativ jumătate dintre exemplare au coarne de mărime moderată (15-30 cm), orientate spre spate, turtite lateral. Trunchiul este bine dezvoltat, de formă alungită, sprijinit pe picioare puternice, cu oase robuste. Femelele au un uger voluminos, de formă ușor alungită, cu mameloane suficient de mari pentru a permite mulsul ușor, inclusiv mulsul mecanizat în ferme. Greutatea la maturitate este în jur de 45-60 kg la femele și 60-70 kg la țapi (unii țapi pot depăși 70 kg).

Producția de lapte la rasa de capre românești Albă de Banat este superioară celei a caprelor Carpatine, motiv pentru care mulți crescători pasionați o consideră campioana autohtonă a laptelui. O lactație tipică durează 7-8 luni, iar producția medie de lapte variază între 280 și 500 de litri pe lactație. Această cantitate poate fi chiar depășită în condițiile unei furajări și selecții genetice bune. Calitatea laptelui este bună, conținutul de grăsime variind sezonier: primăvara 3,5-4% grăsime, iar spre toamnă laptele devine mai concentrat, cu 5-6% grăsime.

Această rasă are o capacitate de reproducere excepțională: prolificitate medie de 180-200%. O capră fată de regulă doi iezi odată și nu sunt rare cazurile de fătări cu 3 sau chiar 4 iezi odată. Această caracteristică crește rentabilitatea rasei, deoarece mai mulți iezi înseamnă atât mai mulți înlocuitori pentru efectiv, cât și stimularea producției de lapte (capra produce mai mult lapte pentru a hrăni un număr mai mare de iezi). De asemenea, fertilitatea (capacitatea de a rămâne gestantă) este aproape maximă, de 97-99%.

Deși este o rasă apreciată pentru cantitatea pe lapte pe care o oferă, creșterea caprelor Albă de Banat are și alte avantaje. Carnea iezilor este apreciată, iar unii fermieri valorifică inclusiv părul și puful acestor capre. Caprele Albă de Banat s-au dovedit relativ ușor de întreținut în fermele din România. Se adaptează bine la climatul din vestul țării și chiar și în alte zone, atât timp cât li se asigură o hrană consistentă (producțiile mari de lapte cer furaje de calitate) și adăpost corespunzător. 

Capra Bocarp: prima rasă românească specializată pentru carne

Sectorul de creștere a caprelor din România s-a orientat mai mult spre producția de lapte, însă în ultimii ani a apărut o inițiativă inovatoare care constă în crearea primei rase de capre românești pentru producția de carne. Această rasă nouă poartă numele de Bocarp, o denumire ce reflectă combinația genetică între Boer (o rasă de capre de carne originară din Africa de Sud) și Carpatină. Proiectul a fost realizat de cercetătorii de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ovine și Caprine (ICDCOC) Palas – Constanța, după aproape un deceniu de selecție și încrucișări atent dirijate. 

Caprele Bocarp au o talie impresionantă comparativ cu celelalte rase românești. Greutatea lor corporală poate ajunge la 70-80 kg la femelele adulte și chiar mai mult la țapi (peste 90 kg, în unele cazuri). Din punct de vedere al conformației, Bocarp are trăsături tipice pentru rasele de carne: un piept larg și adânc, trenul posterior musculos cu pulpă bine conturată, picioare puternice care să susțină greutatea, și un corp relativ compact. Sunt de culoare albă sau crem pe corp, însă capul și gâtul sunt adesea colorate maro sau negru (un contrast distinctiv). Multe exemplare au urechi lăsate lateral (trăsătură provenită de la Boer) și coarne robuste, orientate în sus și lateral. Practic, Bocarp nu seamănă cu capra obișnuită ținută la stână, ci aduce mai degrabă cu caprele specializate pentru carne din alte țări.

Ceea ce face însă cu adevărat specială rasa Bocarp este capacitatea de producție a cărnii și calitatea acesteia. Tineretul caprin Bocarp are un ritm accelerat de creștere: sporul mediu zilnic la îngrășare este de 180-200 grame pe zi, semnificativ mai mare decât la rasele despre care am vorbit anterior. Aceasta înseamnă că ieduții Bocarp ating în greutate 30-35 kg în primele 4-5 luni de viață, făcând posibilă valorificarea lor timpurie pentru carne. 

Cercetările de la Palas arată că Bocarp depozitează foarte puțină grăsime subcutanată, carnea fiind astfel slabă și dietetică. Un aspect inedit este faptul că gustul cărnii de Bocarp nu are izul specific de capră, care uneori îi descurajează pe consumatori, ci se aseamănă surprinzător de mult cu gustul cărnii de vițel (de bovină tânără). Practic, prin Bocarp, cercetătorii au urmărit să creeze o capră pentru carne de calitate superioară, care să ofere o experiență culinară apropiată de carnea de vită, dar cu costuri de creștere mai reduse.

Bocarp are potențialul să diversifice considerabil sectorul caprin românesc, oferind fermierilor o oportunitate de a produce carne de capră premium pentru consumatori. În plus, prin componenta de sânge Carpatin, noile capre ar trebui să fie rezistente și adaptate la mediu.  Cercetările arată că Bocarp se comportă bine în climatul Dobrogei unde a fost creată rasa, suportând vara caldă și iarna rece, într-un adăpost simplu. 

Până la omologarea completă a rasei Bocarp ar mai putea trece încă 10–12 ani, perioadă necesară cercetătorilor pentru selecția continuă a exemplarelor și obținerea mai multor generații succesive, până la stabilizarea caracterelor de rasă pură. În prezent, carnea Bocarp nu este disponibilă pe piață sau în restaurante, însă Institutul oferă crescătorilor interesați țapi din noile generații, destinați ameliorării efectivelor proprii.

În concluzie, rasele românești de capre reprezintă o resursă genetică valoroasă, formată de-a lungul timpului prin adaptarea naturală la condițiile de sol și climă din țara noastră. Păstrarea și valorificarea raselor despre care am vorbit anterior le oferă fermierilor animale rezistente, productive și perfect adaptate mediului local. Prin ameliorare și selecție responsabilă, aceste rase pot susține dezvoltarea durabilă a sectorului caprin din România, combinând tradiția creșterii animalelor cu cerințele moderne de performanță și calitate.